Semnul 7 – Creșterea Materialismului (partea I)

Publicaţii importante arată că copiii din această generaţie se află sub un atac susţinut al imaginilor negative, ură rasială cauzată de muzica modernă, violenţă sexuală din videoclipuri, iresponsabilitate sexuală din comediile de situaţie de la TV, cât şi multe alte comportamente destructive care dau bătăi de cap părinților. Iar copiii sunt absorbiţi de modul de viaţă consumerist spre materialism şi lăcomie. Părinţii au nevoie de ajutor şi ar trebui să folosească orice cod etic pentru a contracara mesajele negative venite din partea culturii populare. Dar unde vor găsi părinţii aceste coduri şi cum vor putea sădi valori în copiii lor?
Materialismul a cuprins toată media radio-tv şi caută să satisfacă copiii cu valori materiale exclusiv, privându-i astfel de propria copilărie şi făcându-i parteneri vieţii adulte corupte…

1. Mesajul este mediul

Media nu este doar purtătoarea unor informaţii ci devine ea însăşi mesajul. Mesajul nu este întotdeauna şi mediul, dar fiecare mesaj este influenţat de modul în care este prezentat în întregul context al prezentării. Oamenii consumă tot, nu doar informaţii specifice, ci întregul pachet – mesajul şi mediul. Şi nu e de mirare că copiii sunt capturaţi cu usurinţă şi repede.

Tinerii sunt dominaţi de ideea că a face bani mulţi este ‘foarte important,’ însă procentul celor care consideră că munca trebuie să fie o parte importantă a vieţii lor a scăzut vertiginos. Interpretarea e simplă: copiii vor mulţi bani, dar fără să muncească!
Un procent ridicat de familii tinere consideră că e important să ofere copiilor lor lucrurile de care ei nu s-au putut bucura în copilărie, oferindu-le astfel bani şi lucruri… Iar timpul petrecut cu copiii lor nu mai este un factor important, deoarece dobândirea banilor şi a lucrurilor le ia tot timpul; doar mai puţin de un sfert consideră timpul preţios…

2. Modul de viată consumerist

În ultimele decenii s-a dezvoltat o filozofie de viaţă caracterizată de două afirmaţii: (1) “consumul nu are de a face cu simpla satisfacere a nevoilor,” şi (2) “Mall-ul a devenit locul satisfacerii acestei lipse a nevoilor.”
Un exemplu este foarte evident: la sfârşitul celui de al 2-lea Război Mondial, în SUA existau doar opt centre comerciale. Între anii 70-90 au apărut peste 25.000 de centre comerciale si Mall-uri! Mall-ul din Minneapolis a fost inaugurat în 1992 cu o publicitate de aceeaşi măsură cu coborârea primului om pe Lună!

3. Criza valorilor

Al 2-lea Război Mondial a produs o schimbare majoră în ce priveşte orientarea valorilor: înspre tradiţie, înspre interior şi înspre alţii. Curând însă, datorită lipsei unor rădăcini puternice şi a unei credinţe bine ancorate într-o realitate transcendentă, valorile au fost dictate de Hollywood şi televiziune ca fiind, “noul standard ‘modern’ de viaţă!” Aceasta a dus la ceea ce se cunoaşte ca fiind criza de egoism, într-o cultură a exploatării tuturor posibilităţilor, fără nici un fel de restricţie morală. Poetul Allen Tate a afirmat că, “religia este singura tehnică pentru validarea valorilor,” dar valorile morale şi religioase s-au pierdut pe parcursul procesului.
Cum spunea Charles Colson,

societăţile sunt tragic de vulnerabile când bărbaţii şi femeile care le compun nu mai au caracter. O naţiune sau o cultură nu mai pot exista mult dacă nu sunt unite de valori comune cum sunt valoarea în sine, spiritul public, respectul faţă de alţii şi faţă de lege; nu poate sta decât dacă este populată de oameni care vor acționa din motive superioare propriului interes imediat.

4. Priorităţi inversate

Tot mai mulţi oameni se dezic de valorile tradiţiei şi virtuţii, de caracter şi de credinţă.
Generaţia de baby boomers a deceniilor cinci şi şase din secolul trecut este înlocuită acum de generaţia copiilor lor, asa-zişii baby busters, care nu mai prezintă nici pe departe optimismul aşteptat. Generaţia de boomers a fost mult prea preocupată de propriul succes, ca să mai aibă timp şi de copiii lor. Ei au dat naştere rock’n roll-ului, revoluţiei radicale a anilor ’60, a generaţiei hippie şi a Erei Vietnam; copiii lor prezintă acum rezultatele sociale şi emoţionale ale moştenirii boomer.

Problema cea mai acută care confruntă naţiunea americană acum (dar şi cea europeană), este ruinarea familiei şi izolarea unei întregi generaţii de copii. Aceşti copii sunt programaţi, ridicaţi şi plasaţi, fiind privaţi de plăcerile simple ale copilăriei pe care le-au avut părinţii şi bunicii lor; nu mai au timp de plimbări lungi, de spart nuci sau de privit norii… Astfel, curând devin victime ale societăţii de consum…

5. Evaluarea daunelor

Care sunt implicaţiile acestor condiţii?
Copilăria se termină mult prea repede, şi tot mult prea devreme începe criminalitatea. Copiii lăsaţi în grija televiziunii, a filmului şi a altora, curând se înclină înspre ganguri, promiscuitate, droguri şi alte comportamente destructive, devenind victimele celor care de-abia aşteaptă să-i vâneze. Este o nevoie stringentă de a restaura valorile familiei în societate, dar chiar acum alte lovituri mortale sunt date familiei tocmai de cei cărora le-au fost încredinţate familiile şi care acum conduc frâiele politice ale societăţii, pierzând însă frâiele morale: legiferarea căsătoriilor unisex, a adopţiilor de copii în aceste familii monstruase, lupta pentru drepturile minorităţilor sexuale (mai multe decât pentru majoritate!), făcând din urâciune virtute şi pierzând astfel orice reper moral, cât şi multe altele. Se ajunge astfel la limita posibilităţilor, încercând şi exploatând orice ca fiind legal şi corect, însă se ajunge şi la limita suportabilităţii divine, după cum este scris in Romani cap. 1, că “mânia lui Dumnezeu se descopere împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înadușe adevărul în nelegiuirea lor” (v. 18).

Fie blamând mass-media de pierderea valorilor tradiţionale, fie biserica, pentru diminuarea importanţei religiei şi a influenţei ei în societate, lucrurile devin, repede şi sigur, mai rele, iar perspectivele pentru viitor sunt tot mai întunecate…

6. O privire în istorie

Există vreun astfel de precedent în istorie? Oferă istoria lecţii ce pot fi învăţate, până nu este prea târziu?
Poetul Roman Livy a arătat că, “bogăţiile au condus la avariţie şi la căutarea plăcerilor abundente, cât şi la dorinţa de a duce plăcerea şi luxul până la punctul pierzaniei universale.
Decăderea Romei a fost înainte de toate o decădere morală; restul a fost doar o problemă de timp.
La fel, Marcus Cato a arătat că, “oricine poate fi convins de decăderea republicii atunci când un băiat costă mai mult decât un câmp, iar o porţie de caviar mai mult decât un plugar” (atât baiatul cât şi caviarul fiind destinaţi satisfacerii plăcerior carnale…)

Materialismul se află în spatele tuturor acestor filozofii; dacă materia este totul, atunci nu mai este nici spirit, nici suflet şi nici viaţă după moarte. Dar nici viaţă după viaţă, deoarece chiar acest materialism distruge însăşi viaţa pe care o predică… Democrit, Hegel, Marx, Engels, cât şi artizanii doctrinelor materialist-dialectice şi istorice despre lume şi viaţă din Europa de Răsărit, sunt doar exemple sumbre şi sinistre ale decăderii gândirii şi valorilor umane.

(va urma)