Semnul 1 – Criza Faradelegii

Revenim după o întrerupere de câteva luni, cauzată de o misiune a Biserici Filadelfia la mare depărtare, pe de o parte şi de Sărbătorile care de-abia au trecut, pe de altă parte.

Am ajuns deci la prima mare secţiune a realităţii afectate de CRIZĂ şi anume Domeniul Social.

Trei semne majore au fost menţionate aici:

1. Criza Fărădelegii

2. Pierderea Disciplinei Economice

3. Creşterea Birocraţiei

De menţionat, asa cum se poate vedea şi din enumerarea de mai sus, că analiza fenomenului se face nu doar din punct de vedere religios (analiza care ne interesează în mod special), ci şi din punct de vedere social şi cultural. De fapt, plecăm în această ordine incertă, de la simptome sau manifestări, înspre cauze. Vom parcurge deci acest drum de la social la cultural şi, în final, la domeniul moral, acesta determinând decisiv viitorul unei naţiuni. După cum spunea Regele Mihai I al Românilor cu prilejul mesajului de Anul Nou, Dec 2009, “ Nu există viitor şi speranţă fără credintă, fără memorie şi fără morală.Începem deci cu primul semn al unei Culturi în Criză, şi anume:

Semnul 1

CRIZA FĂRĂDELEGII

Prin “fărădelegeînțelegem, aşa cum ne spune chiar acest cuvânt compus, lipsa legii, aceasta neînsemnând că o anumită cultură (sau societate) nu beneficiază de legi, căci nu există societate modernă fără stat, constituţie şi legi, ci faptul că aceste legi nu au putere coercitivă, adică nu sunt nici respectate şi nici aplicate.

Încălcarea sistematică a legii de către cei puternici (chiar dătătorii legii), slăbiciunea sistemului legislativ în depistarea și mai ales în pedepsirea infractorilor, drepturile tot mai multe şi tot mai mari ale inculpaţilor, încâlcitura procedurii penale şi termenele excesiv de lungi ale rezolvării dosarelor, dar şi multe altele, descriu cadrul legal şi legislativ al societăţii românești la început de mileniu III şi sfârşit de decadă.

Au trecut douăzeci de ani de aşteptări şi speranţe năruite, ani în care atât Dreptatea, cât şi Adevărul

s-au poticnit în piaţa de obşte….Era de fapt o cotradicţie chiar în alcătuirea şi dimensiunea alianţei DA, aceasta fiind un algoritm anacronic care nu putea funcţiona după niciuna din legile logicii şi ale bunului simţ; şi asta pentru că nu se poate face dreptate fără adevăr. Întâi trebuie reconstituite cu exactitate faptele (adevărul) şi abia apoi se trece la actul de înfăptuire a dreptăţii. Însă această ordine nu place; nici guvernatorilor şi nici opoziției, într-un cuvânt, nimănui! Motivul? Simplu, pentru că adevărul odată cunoscut (sau publicat), îi va condamna pe toţi, toţi făcându-se vinovaţi de corupţie, ipocrizie şi minciună. Se joacă astfel o piesă a absurdului în care, rând pe rând la fiecare 4, respectiv 8 ani, poporul român este momit şi mituit cu speranţe în sacoşe!’; speranţe care ţin cât o campanie electorală, fluviul fărădelegii reluându-şi cursul obişnuit şi dând peste maluri… Iar poporului român îi place acest scenariu şi joacă după cum este regia, stânga, dreapta, centru, fără pic de discernământ; pentru că, oricum, aici au dispărut cu desăvârşire filozofiile și crezurile politice, cei de la putere guvernând după dictonul, „ubi bene, ibi patria!”

Spectrul acesta cenuşiu nu este adevărat doar pentru clasa politică, pentru că apele aducatoare de blestem au inundat toată țara şi au produs sterpiciune…Sămânţa împrăştiată cu generozitate de aceşti aleşi ai poporului a încolţit şi a crescut repede, inundând câmpiile mănoase ale ţării cu lobodă şi pălămidă, nimeni nemaipierzânduşi timpul cu aratul, prăşitul, plivitul sau recoltatul… Pentru că au văzut că se poate recolta direct, sărind peste tot ciclul agricol anual direct în hambar…Al cui hambar? Şi cât de mare? Rămâne de văzut

Este evident pentru oricine însă şi o logică elementară spune că acesta se va goli repede. “Ce se ia nu se mai poate pune la socoteală,” spunea înteleptul rege Solomon cu peste 3000 de ani in urmă

Lucrurile nu sunt noi , “căci nu este nimic nou sub soare.” “Ce a fost va mai fi şi ce s-a făcut se va mai face” (Ecl. 1:9). “Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare” (Ecl 1:4)

Pământul a rămas de mii de ani în picioare şi va mai rămâne pentru puţin, pantru că, “vremea este aproape,” şi “pământul cu tot ce este pe el va arde” (2 Pet. 3:10).

Au trecut peste acest pământ domni buni ai neamului, cât şi dictatori, de la Burebista, Decebal si Traian, şi până la Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu şi, culmea ironiei, din nou Traian! Căci cine nu învaţă din istorie repetă istoria!

În Israelul Antic lucrurile nu stăteau mai bine. Deşi se numeau (şi se credeau) Poporul Legământului, Poporul lui Dumnezeu, iată cum descrie profetul Mica realitatea de pe marginea prăpastiei, pentru că aceasta anunţă judecata iminentă a lui Dumnezeu:

ascultaţi dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, şi mai mari ai casei lui Israel, voi cărora vă este scârbă de dreptate şi care suciţi tot ce este drept; voi care zidiţi Sionul cu sânge şi Ierusalimul cu nelegiuire! Căpeteniile cetaţii judecă pentru daruri, preoţii lui învaţă pe popor pentru plată şi prorocii lui prorocesc pe bani; şi mai îndrăznesc apoi să se bizuie pe Domnul şi zic:”Oare nu este Domnul în mijlocul nostru? Nu ne poate ajunge nici o nenorocire!” De aceea, din pricina voastră Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre şi muntele Templului o înălţime acoperită de păduri (Mica 3:9-12).

Căci este neapărat nevoie de o judecare a naţiunii când fărădelegea devine pandemică, judecată care să condamne şi să eradice răul, şi abia apoi să vină vremuri de speranţă şi înviorare. Şi profetul continuă, cu aceste cuvinte şi promisiuni memorabile: Mica 4:1-7.

În vremurile de pe urmă, muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt munte, se va înălţa deasupra dealurilor şi popoarele vor veni cu grămada la el. Neamurile se vor duce cu grămada la el şi vor zice: “Veniţi, haideţi să ne suim la Muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui! Căci din Sion va ieşi Legea şi din Ierusalim Cuvântul Domnului. El va judeca între multe popoare, va hotărî între neamuri puternice, depărtate. Din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor cosoare; nici un neam nu va mai trage sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa să facă război; ci fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura Domnului oştirilor a vorbit. Pe când popoarele umblă fiecare în numele dumnezeului său, noi vom umbla în Numele Domnului Dumnezeului nostru, totdeauna şi în veci de veci!” “În ziua aceea, zice Domnul, voi aduna pe şchiopi, voi strânge grămadă pe cei izgoniţi şi pe aceia pe care îi chinuisem. Din cei şchiopi voi face o rămăşiţă, din cei ce erau risipiţi, un neam puternic; şi Domnul va împărăţi peste ei, pe Muntele Sionului, de acum şi până-n veac!” (Mica 4:1-7).

A trecut poporul român prin mai multe judecăți asemănătoare în ultimii treizeci de ani, de la cutremurul din 4 martie 1977 şi până la Revoluţia din Decembrie 1989, cu valurile şi inundațiile care au acoperit acest pământ binecuvântat de Dumnezeu dar blestemat de oameni, care “înăduşă adevărul cu nelegiuirile lor”. Însă schimbarea dorită şi aşteptată a fost doar de scurtă durată, ca un nor care dispare curând, sau ca roua ce trece repede…Spaima şi deruta de moment, renaşterea sentimentului religios, închinare chiar și în pieţe şi pe străzi, dacă este cazul, însă doar trei zile, cât ține fiecare minune…, pentru ca apoi toţi să uite şi să se întoarcă înapoi la nelegiuire…

Pe langă aspectele prezentate mai sus, există şi ceea ce Charles Murray, de la Institutul American de Antrepriză, denumea ca ‘rată a nelegitimităţii’. Aceasta se referă la numărul procentual al copiilor care se nasc din mame necăsătorite. Cand acest indice atinge 26%, se află la punctul de unde nu mai există întoarcere. Aceasta a cauzat dezintegrarea comunităţii negrilor din America in anii 60 şi este aproape, foarte aproape să atingă comunitatea albilor în aceşti ani. Ceea ce va duce la o nouă subclasă a albilor şi care, foarte probabil, poate duce la prăbuşirea civilizaţiei americane, asşa cum se ştie. Noul preşedinte ales al SUA vine să confirme ipoteza lui Murray…

Problema este cauzată de bunăstare, adică înbogăţire, lipsa preocupărilor şi a grijurilor existenţiale. Iar soluţia este să se elimine imediat şi complet bunăstarea! Dar oare se va întâmpla aşa ceva vreodată, undeva? Vor renunţa oamenii de bună voie la belşugul şi supra-consumul lor, ca să poată reveni la o viaţă normală şi societatea să supravieţuiască? Greu de spus… Aceasta este ceea ce se numeşte Criza de Conştiinţă, cauzată de politica resentimentelor, care separă societatea (vezi mineriadele, conflictul etnic de la Tg. Mureş, etc.), care întoarce pe cei bogaţi împotriva săracilor şi pe cetăţenii non-productivi împotriva celor productivi. Mililoane de americani au devenit captivii propriilor lor case, datorită proliferării vânzării şi utilizării armelor personale. Pentru prima dată în lume nu mai există niciun loc sigur în America… Fenomenul ia amploare la scară globală şi în Romanaia tot mai multe localităţi şi cartiere devin periculoase sau nesigure…

Concluzionând, întreg spectrul fenomenului social atârnă ca o sabie a lui Damocles deasupra capului cetăţenilor cetăţii; ce va urma, prăbuşirea sau restaurarea, depinde de o atitudine urgentă, care nu suportă amânare şi care trebuie să cuprindă întreg domeniul social, şi anume chemarea la REFORMĂ.

Nu revoluţia, nici alegeri şi nici modificări structurale nu vor scoate societatea românească din Criză, ci doar întoarcerea la ADEVĂR, pentru că doar acest teren este sigur: “Veţi cunoaste adevărul si adevărul vă va face liberi”(Ioan 8:32), adevărul nu ca noţiune filozofică sau categorie penală, ci adevărul ca Persoană, căci Mântuitorul Însuşi a zis: “Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”(Ioan 14:6).

Iată-ne ajunşi astfel la esenţa problemei, care este păcatul. Acesta trebuie recunoscut, mărturisit şi abandonat; apoi se reîncepe totul pe baze noi, adevar si dreptate de data aceasta, şi cu binecuvântarea lui Dumnezeu: “Pocăiți-vă dar şi intoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele şi să vină de la Domnul vremurile de înviorare” (FA 3:19).