Notice: The called constructor method for WP_Widget in HynoTech\DropboxFolderShare\Widget is deprecated since version 4.3.0! Use
__construct()
instead. in /home/stefan/filadelfiasibiu.ro/wp-includes/functions.php on line 3924
Semnul 4 – Declinul educației (partea I) – Biserica Crestina Filadelfia Sibiu

Semnul 4 – Declinul educației (partea I)

De la primele sclipiri ale culturii Latine pe malurile Tibrului, în 753 î.Ch., şi până la asedierea Romei în 410 AD, urmată de preluarea puterii de către conducătorul german Odoacer, în 476, Imperiul Roman a supravieţuit timp de treisprezece secole dramatice. După căderea Romei, Imperiul a mai continuat timp de o mie de ani cu noua capitală la Constantinopol. Imperiul de Răsărit, construit pe principiile triumfătoarei credinţe creştine, a supravieţuit căderii Romei şi a continuat în putere şi splendoare până la 1453 AD, când Imperiul Bizantin a fost răsturnat de către turcii otomani. De acum înainte, Roma a început să experimenteze o nouă renaştere a artei şi culturii prin redescoperirea ideilor şi gândirii clasice greceşti, în timp ce Bizanţul a fost adăugat legendei, însă nu mai era nici un secret că Imperiul Roman a murit, iar moartea sa nu a fost una nobilă.

Ce a determinat căderea colosului Roman? Ce a putut opri majestatea lui Caesar ?
Donald Dudley analizează fenomenul în The Civilization of Rome (Civilizaţia Romei) şi ne spune că nu se poate identifica o singură cauză, ci mai degrabă un număr de obiceiuri rele dobândite într-o perioadă lungă de timp. Istoria, spune Dudley, revelează, “o serie întreagă de slăbiciuni în societatea romană ; efectul lor poate fi evaluat diferit, dar combinate, ele au fost în mare măsură responsabile de cădere” (Donald Dudley, The Civilization of Rome (New York: Meridian, 1993), p. 238 ).

Urmează acum să prezentăm o serie întreagă de factori culturali care descriu un număr crescut de maladii ale societăţii Americane prezente, acestea incluzând rele care persistă de ani buni. Vom face şi unele analogii şi trimiteri la societatea românească contemporană, însă, ţinând cont de spaţiul restrâns al acestei analize, relatările vor fi foarte succinte. Aceşti factori sunt analizaţi în paralel cu factorii decăderii Romei, iar concluziile vor fi subînţelese: cine nu învaţă din istorie, repetă istoria!

1. Revoluţia culturală

Factorii de vârf responsabili de declinul Romei au fost atât de natură filozofică cât şi practică, incluzând, de exemplu, exploatarea cetăţenilor şi a celorlalte populaţii şi lipsa inovaţiei. Unul din factorii cheie l-a reprezentat şi lipsa curiozităţii şi a integrităţii intelectuale în Educaţie. În locul pregătirii în domeniul istoriei şi al scrierilor, au predominat profesiile de retorică şi dezbateri, terenul de pregătire pentru jurişti, politicieni şi birocraţi. Ori o societate nu poate supravieţui cu politică şi birocraţie, în schimbul pierderii cunoaşterii esenţiale şi a principiilor de conducere, pierzând astfel sensul istoriei.
Onestitatea şi caracterul au dispărut practic, fiind sufocate de imoralitatea sexuală şi corupţie, iar a lua poziţie public împotriva lor era considerat un act de trădare. Prea mult se aseamănă cu prezentul!
Au început să fie tot mai evidente formele cumplite ale tiraniei şi anume controlul gândirii, manipularea politică şi exploatarea intelectuală. Privind la ceea ce se întâmplă astăzi în sistemul românesc de educație, similitudinile şochează!

2. Pantomima

Decăderea sistemului educaţional este mai mult decât evidentă în America de azi. Iliteraţia în rândul absolvenţilor de liceu este la cele mai mari cote între ţările industrializate şi cei mai mulţi nu sunt în stare să deducă o concluzie logică dintr-o listă de date ştiinţifice, nu pot rezolva o problemă de matematică care necesită mai mult de doi paşi şi marea majoritate (95%) nu pot citi suficient de bine pentru a întelege un document tehnic! (vezi, Charles E. Finn, fost secretar al Educatiei). Celebrii altădată, cei 3R au fost înlocuiti de cei 3S: sensibilitate, supraestimare şi sexul sigur…

Deosebirea nu este prea mare nici în rândul tinerilor din România, țară care urmează acelaşi curs descendent în procesul educaţiei, dar în ritm accelerat în ultimii douăzeci de ani. Creşterea violenţei în şcoli, consumul de droguri (şi traficul), drepturile minorilor şi ale minorităţilor, etc., nu fac decât să grăbească procesul de deteriorare a sistemului educaţional, esenţial pentru sănătatea unei naţiuni.

3. Spălarea creierului

În timp ce aruncă vina asupra drepturilor religioase şi fac religia responsabilă de declinul educaţiei Americane contemporane, adevărul istoric rece arată că chiar ei (educații) au determinat o adevarată spălare a creierului copiilor americani în ultimii patruzeci de ani, adică exact de la interzicerea rugăciunii în şcoli…

Situaţia învaţământului românesc nu este mai bună în ultimii peste douăzeci de ani, actul de învăţământ devenind o contradicţie în termeni şi ducând învăţământul românesc pe stânci. Dezinteresul, corupţia, internetul, lipsa unei legislaţii coerente, desele schimbări structurale (aproape anual!) şi altele, au făcut ca învăţământul românesc să nu se regăsească în niciuna din primele 500 universităţi ale lumii…

Materialele programate, lipsa frecvenţei la cursuri, testele grilă, eliminarea memorării, abandonarea unor domenii cheie ale educaţiei reale în favoarea celor clientelare şi care aduc profit imediat, şi multe altele, au dus la criza fără ieşire din invăţământul românesc de astăzi. Televiziunea, intenetul, Facebook, sau Twitter, toate au dus la stoparea gândirii creative, a imaginaţiei ştiinţifice sau a inovaţiei, generaţia prezentă preferând produsele instant în locul celor elaborate. Rezultatele nu vor înceta să apară, cele pe termen scurt fiind vizibile încă de acum; pe termen lung însă, vor fi iremediabile si fatale.

4. Corectitudinea politică

În numele acestui concept se elimină subtil libertatea cuvântului pentru cei care îndrăznesc să mai adere la valorile tradiţionale şi la crezurile religioase. Procesul nu este nou, Uniunea Sovietică, Al 3-lea Reich al lui Hitler, Iluminismul Francez, Inchiziţia Spaniolă şi războaiele religioase ale Evului Mediu, cât şi ultimele zile ale Imperiului Roman, sunt tot atâtea lecţii fatale ale istoriei lumii. Actul de învăţământ se subordonează unui set de idei cât şi unui anumit limbaj, blocând creativitatea, controlând gândirea şi, în final, crezurile. Rezultatul este o manipulare subtilă dar sigură, la scară naţională. În contextul românesc actual, aceasta a căpătat titlul pompos de ‘interes național!’

PC-ul este simptomul unei boli atât de vechi ca timpul însuşi, iar Arnold Toynbee, autorul best-seller-ului Şocul Viitorului, afirmă că unul din efectele colapsului marilor imperii ale antichitaţii l-a reprezentat ‘schizma sufletului,’ care cauzează disensiune şi recul, conducând la haos moral. Când ‘minoritatea creativă,’ cea care oferă conducere şi idei, începe să-şi piardă influenţa şi devine o ‘minoritate oprimată,’ naţiunea invariabil intră într-o perioadă de probleme. Asocierea acestui termen cu termenul similar din Apocalipsa nu este accidentală, iar consecinţele sunt şi ele aceleaşi.

Nota: vom reveni cu ceilalți factori, în numărul următor :

5. Educaţia naţionalizată
6. Abordarea pragmatică
7. Numerele nu mint
8. Relativitatea culturală
9. Dezastrul relativ
10. Spiritul neoclasic
11. Cultul raţiunii
12. Sursa Adevărului