In 1993 a fost începutul unui vis, în timp ce studiam teologia la ACTS (Centru Asiatic pentru studii Teologice), Seul, Coreea (este de fapt vorba de Yang Pyong, un munte situat la vreo 60 de km departare de Seul), vis care acum s-a împlinit! O profetie mai veche de 2000 de ani se împlineste: feciorii vostrii si fetele voastre vor proroci, tinerii vostri vor avea vedenii si batranii vostrii vor visa visuri (FA 2:17).
Nu-mi place sa spun: Am avut un vis!, pentru ca aceasta ma face sa ma simt batran, dar de fapt asa si este, cuvantul ‘presbiter’ vine de la ‘batran,’ adica matur, responsabil, care impune (sau trebuie sa impuna) respect…
Rezumand afirmatiile de mai sus, Profetia (Inceputul Descoperirii lui Dumnezeu in Istorie, dar si in noi) conduce spre urmatoarea succesiune logica a lucrurilor (sau lucrarilor) in Imparatia lui Dumnezeu:
Viziune – Vocatie – Vis – Vesnicie
si care descrie de fapt dezvoltarea si devenirea noastra spre “libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.”
“De asemenea, si firea (creatia) asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Caci firea a fost supusa desertaciunii – nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o – cu speranta insa, ca si ea va fi izbavita de robia stricaciunii, ca sa aiba parte de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.
Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufere durerile nasterii. Si nu numai ea, dar si noi care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. Caci in speranta aceasta am fost mantuiti. Dar o speranta care se vede, nu mai este speranta; pentru ca ce se vede, se mai poate spera? Pe cand, daca speram ce nu vedem, asteptam cu rabdare” (Romani 8:19-25).
Este ceea ce, la jumatatea vietii (se va dovedi ca era aproape finalul) Thomas Aquinas spunea,
“tot ce am scris pana acum nu este nimic…, iar viata mea de acum inainte nu mai are alt scop decat descoperirea viziunii beatifice a lui Dumnezeu…”
Muntele, locul transfigurarii in prezenta gloriei lui Dumnezeu in rugaciune, devine astfel locul-simbol al unei alte realitati, mult mai reale decat realitatea terestra (vazuta), locul unde pamantul se uneste cu cerul, prin coborarea gloriei divine (“un nor luminos”), si prin confirmarea vocii Tatalui, “Acesta este Fiul Meu prea iubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!” (Evanghelia dupa Matei 17:5).
Ce devine, deci, Muntele Rugaciunii?
A. Un loc de Liman (Personal)
B. Un loc de Consiliere si Calauzire (Pastoral): Pastori, Conducatori, Misionari, etc.)
C. Un loc de Pregatire si Trimitere a Misionarilor (Profesional)
D. Un loc de Vindecare si Restaurare: Lucratori Extenuati
E. Un loc de Retragere si Odihna
(pentru toti cei de mai sus)
Pastor Corneliu Marcu