Prefata

Iată, în câteva cuvinte, la ce se referă EDITORIALUL care va apare in aceasta pagină (sau „foaie“ virtuală!).

Este ca o foaie de hârtie scrisă pe o parte, căzută pe caldarâm (adica pe web!), pe care o ridici şi începi să o citeşti, din pură curiozitate la început. Unul-două rânduri şi apoi decizi inconştient că nu merită să-ţi pierzi timpul (atât de preţios în aceste zile atât de scurte, de presante şi de stresante!) cu astfel de probleme, pentru care doar preoţii, filozofii ori nebunii îşi fac timp. Şi o arunci neglijent în mizeria din care ai ridicat-o sau, dând curs unui imbold interior necunoscut, o mai plimbi cu tine o vreme, până ajungi, speri, în dreptul unui coş de gunoi (pentru că suntem oameni civilizaţi!), unde să îşi găsească obştescul sfârșit…

Dar, negăsind „coşul” cu pricina, ah, nici coşuri de gunoi n-au mai rămas în această lume luminată de lumini, însă întunecată de inimi şi de idei care mai de care mai liber-cugetatoare și, frământând hârtia care te frământă de ceva vreme în mâna tremurândă și transpirândă, treci la rândul al treilea, fiindcă orice minune, se spune, ţine trei zile, apoi la următorul și la următorul…, și simţi că este vorba chiar de tine, de acea parte a ta pe care nu ai vrut să o recunoşti niciodată și care, din timp în timp, îți întunecă planurile, gândurile şi căile atât de luminoase în eforturile disperate de a fugi de tine însuți… O parte de care nicicum nu poţi scăpa, deşi era, poate, atât de uşor și de simplu să găseşti coşul şi totul să se sfârşească cu bine; dar acum, pe aici pe unde treci, nu există nici măcar unul din acele atât de obişnuite şi neobişnuite cutii atârnate de stâlpi şi care adună în ele toată mizeria noastră morală…

Ai înțeles cred că este vorba tocmai de conştiinta ta de sine, de eul tău interior atât de confuz și greu de definit, care îţi spune că exişti, că eşti o persoană și nu o hârtie sau un coş de gunoi, sau un stâlp străjuit de un câine, care să te trezească din visare şi să te aducă la realitatea udă. Asta dacă cumva mai îndrăznești să visezi, ori dacă mai ai timp pentru visare la o lume, alta, una eternă, liniştită, luminoasă (dar nu luminată); lipsită de stress, slăbiciune și suferinţă, fără întuneric şi frig, fără violenţă, fără moarte.

Şi acum parcă ai atins eternitatea, ori că ea te-a atins pe tine, fiindcă aici lucrurile sunt imposibil de definit în termenii comuni. De fapt ai ajuns, aici și acum, momentul adevărului care, într-o clipă unică, îţi spune că eşti chiar ceea ce evitai sau în subconştient doreai să fii, cel de care fugeai şi te apropiai şi anume că eşti om.
Om, pur și simplu, dar nu orice fel de om, ci Om în sensul cel mai deplin al cuvântului, om ca fiinţă creată de Cineva, nu pentru neant, neștiinţă și nefiinţă, ci pentru Sine Însuşi, adică pentru cel mai înalt ideal al existenţei. Că exişti şi că eşti creat să fii după chipul Celui ce te-a făcut din ţărână, dar care a suflat în tine suflare de viaţă şi astfel ai devenit un suflet viu! Adică nemuritor!

Câteva cuvinte despre mine, despre tine, despre noi toţi, aşezate în fraze și idei existenţiale, cu scopul să te determine la meditaţie şi acţiune. Să te ajute să găseşti Calea care duce la viaţă, singura, „căci multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Prov. 14:12); şi să Îl cunoşti pe Cel Care este „Calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6), adică pe Domnul şi Mântuitorul Isus Hristos.

O invitaţie la viată, la meditaţie, la visare și la trăire liberă, eliberată de vinovăţie, pedeapsă şi infern, la libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu, libertate care, așa cum spunea William Law, marele gânditor al secolului al XVIII-lea, „este nu să faci ceea ce vrei, ci să faci ceea ce trebuie, adică ceea ce este corect.“ Iar ceea ce este corect, Adevărul revelat, dreptarul cuvintelor sănătoase, a fost însuflat de Însuși Creatorul tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute.

„Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl“ (Ioan 1:14).

„Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1:12-13).

***